Ruskin – Modigliani: Lo Scandalo Dei Peli Pubici

[amazon_link asins=’B00CR6CZC6′ template=’ProductLink’ store=’parkstone-20′ marketplace=’US’ link_id=’703393e3-eae8-11e7-80f3-0f4daecbf8e9′]

Esposizione: Modigliani

Data: 23 Novembre 2017 – 2 Aprile 2018

Museo: Tate Museum, London

Amedeo Modigliani s-a născut la Livorno (Italia) în 1884 și a murit la Paris, la vârsta de 35 de ani. Francez după mamă și italian după tată, Modigliani a fost crescut în credința iudaică și s-a format astfel la contactul dintre trei culturi. Era un om fermecător și pătimaș, care a avut multe legături amoroase de-a lungul vie-ții. Trei surse i-au alimentat inegalabila forță vizionară: fără să-și renege moștenirea italiană și clasică, artistul înțelegea sensibilitatea și stilul francez, îndeosebi atmosfera artistică densă ce domnea în Paris la sfârșitul secolului al XIX-lea. În plus, era marcat de o luciditate intelectuală influențată de tradiția iudaică. Contrar altor avangardiști, Modigliani a pictat mai ales portrete cu forme alungite, cărora le-a dat un caracter straniu, adăugându-le acea tușă melancolică proprie numai lui. Nudurile lui sunt de o frumusețe sublimă și încărcate de un erotism exotic.

În 1906, Modigliani se stabilește la Paris, centrul inovației artistice și al comerțului internațional cu artă. Aici va frecventa cu regularitate cafenelele și galeriile din Montmartre și Montparnasse, locuri de întâlnire ale celor mai diverse grupuri de artiști. Se va împrieteni repede cu Maurice Utrillo (1883–1955), pictor neoimpresionist – și alcoolic –, precum și cu pictorul german Ludwig Meidner (1884–1966), care-l califica pe Modigliani drept „ultimul boem adevărat” (citat în Modigliani de Doris Krystof).

Deși mama lui îi trimite toți banii de care putea dispune, pictorul este adesea nevoit să se mute. Uneori, atunci când nu-și poate plăti chiria, își părăsește grabnic locuința vremelnică, lăsând în urmă tablouri. Iată cum apare una dintre locuințele lui Modigliani în descrierea pe care i-o face Fernande Olivier (1881–1973), prima prietenă a lui Pablo Picasso la Paris, în cartea sa Amintiri intime – pentru Picasso: „O estradă pe patru picioare într-un colț al încăperii. O mică sobă ruginită, pe care se afla un lighean de teracotă; alături, pe o masă de brad, un prosop și o bucată de sãpun. Într-un alt colț, o ladă îngustă și sărăcăcioasă, vopsită în negru, slujea drept divan. Un scaun de răchită, niște șevalete, pânze de toate mărimile, tuburi de culoare împrăștiate pe jos, pensule, niște recipiente cu esență de terebentină, un borcan cu acid azotic (pentru gravuri) și geamuri fără perdele.”

Modigliani era unul dintre personajele de vază de la Bateau-Lavoir, celebrul imobil în care mulți artiști, la fel ca Picasso, își aveau atelierele. Probabil că denumirea de „Bateau-Lavoir” se datorează scriitorului Max Jacob (1876–1944), prieten cu Modigliani și cu Picasso.

La acea vreme, Picasso pictează Domnișoarele din Avignon, reprezentare radicală a unui grup de prostituate, care avea să marcheze începuturile cubismului. și alți artiști de la Bateau-Lavoir au contribuit la dezvoltarea cubismului; printre ei, pictorii Georges Braque (1882–1963), Jean Metzinger (1883–1956), Marie Laurencin (1885–1956), Louis Marcoussis (1883–1941) și sculptorii Juan Gris (1887–1927), Jacques Lipchitz (1891–1973) și Henri Laurens (1885–1954). Pe atunci, culorile vii și stilul liber al fovismului se bucurau de o mare popularitate. Modigliani va face cunoș-tință cu foviștii de la Bateau-Lavoir, printre care André Derain (1880–1954), Maurice de Vlaminck (1876–1958) și sculptorul expresionist Manolo (Manuel Matinez Hugué, 1876–1945), precum și cu Chaïm Soutine (1893–1943), Moïse Kisling (1891–1953) și Marc Chagall (1887–1985).

Modigliani îi va înfãþișa în portretele sale pe mulți dintre acești artiști. Pe lângă Max Jacob, și alți scriitori erau atrași de această comunitate – printre ei, Guillaume Apollinaire (1880–1918), poet și critic de artă (și amantul lui Marie Laurencin), suprarealistul Alfred Jarry (1873–1907), Jean Cocteau (1889–1963), scriitor, filozof și fotograf, care avea o relație ambiguă cu Modigliani, și André Salmon (1881–1969), care va scrie mai târziu un roman adaptat pentru scenă despre viața neconvențională a pictorului (Viaþa pătimașă a lui Modigliani). Printre cei care veneau adesea la Bateau-Lavoir se mai numără americanca Gertrude Stein (1874–1946), scriitoare și colecționară de artă, și fratele ei Leo.

„Modi”, cum îi spuneau prietenii (diminutivul se bazează și pe omofonia cu al doilea termen al sintagmei peintre maudit, „pictor damnat”), era convins că nevoile și dorințele artistului diferă de ale oamenilor de rând. Trebuia deci ca și viața lui să fie judecată diferit. Această teorie îi fusese inspirată de lectura unor autori ca Friedrich Nietzsche (1844–1900), Charles Baudelaire (1821–1867) și Gabriele d’Annunzio (1863–1938). Modigliani avea nenumărate iubite, bea mult și se droga. Totuși, din când în când, se întorcea în Italia să-și vadă familia și să se odihnească.

În copilărie, Modigliani suferise de pleurezie și de febră tifoidă, două boli de care nu s-a vindecat niciodată complet. Lipsa cronică de bani și viața dezordonată i-au șubrezit și mai mult sănătatea. Când moare, răpus de tuberculoză, Jeanne Hébuterne, tânăra lui logodnică, este însărcinată cu al doilea copil al lor. Fără Modigliani, viața i se pare insuportabilă; se sinucide la două zile după dispariția artistului.

Per avere una visione migliore della vita e del lavoro di Modigliani, continua questa eccitante avventura cliccando su: Modigliani , Amazon Italy , Streetlib , Amazon UK , Amazon US , Ebook Gallery , iTunes , Google , Amazon Australia , Amazon Canada , Amazon Germany , Ceebo (Media Control), Ciando , Tolino Media , Open Publishing , Barnes&Noble , Baker and Taylor , Amazon Japan , Amazon China , Amazon India , Amazon Mexico , Amazon Spain , Amabook , Odilo , 24symbols , Arnoia , Nubico , Overdrive , Amazon France , numilog , youboox , Cyberlibris , Kobo , Scribd , Douban , Dangdang